De la alfa la omega nu e nimeni
mai mare,
Nimeni mai puternic sau mai scumpă
comoară,
Cu minunile tale nimeni nu se
compară...
Picături de sânge divin eliberează
sufletele pierdute,
Credinţa nestrămutată despică
marea prin virtute,
Dar minunile tale rămân mereu
neîntrecute.
De la alfa la omega nu e nimeni
mai frumoasă,
Nimeni mai bună sau nimeni mai
graţioasă,
Nimeni nu poate face minunile tale
– nicio şansă!
Zeiţe cu trupuri sculptate se umplu
de gelozie,
Muritorii privesc deopotrivă cu
poftă şi invidie,
Dar minunile tale îţi sunt ca
frumuseţea vie.
De la alfa la omega poţi fi nenumărat
imitată,
Însă oricât s-ar încerca, tu nu
poţi fi duplicată;
Minunile tale şi tu sunteţi daruri
subapreciate.
Ochiul furtunii călătoreşte prin
intemperii,
Vântul mângâie coama spumoasă a
mării
Dar minunile tale sunt mai
perfecte decât orice ar fi.
De la alfa la omega nimeni nu va
putea înţelege,
Nimeni nu va putea afla şi nimeni
nu va putea concepe
Cum minunile tale au propria
ordine şi tu ai propria lege.
Eu te venerez cu dorinţa mea de-o
viaţă încoace,
Primind ce îmi doresc, ce ştiu că
nu îmi poate displace,
Căci minunile tale sunt ceva ce
pur şi simplu se face.
De la alfa la omega ai putea avea
pe toţi şi totul,
Totuşi m-ai ales pe mine, dintre
toţi doar unul,
Să-mi oferi minunile tale,
cerându-mi doar zâmbetul.
Cine ar putea face tot ce faci tu
pur şi simplu?
Cine ar putea înţelege şi cine
ţi-ar depăşi cuvântul?
Cine ar mai putea face minunile
tale, să bucure pământul?
De la alfa la omega ai fi putut fi
orice şi oricine,
Dar tu ai ales să fii tu şi ai
ales să fii cu mine
Şi minunile tale îmi sunt cea mai
de preţ posesiune...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu