joi, 27 februarie 2014

Pastel


Dimineaţa aprinde privirea din ochii tăi negri,
Şi când îi văd nu mă pot abţine să îi sărut.
Tu mă întrebi dacă aş fi preferat să fie albaştri,
Dar ochi ca ai tăi, până acum, n-am mai văzut.

Soarele palid ca tenul tău sclipeşte pe cer,
Cu raze albe şi calde precum zâmbetul tău.
Mă întreb dacă eşti om sau dacă eşti înger,
Dacă te merit sau doar mă repari pentru că-s rău.

Cerul e încă roz, la fel ca buzele tale moi
Şi mai avem destul timp până să plecăm,
Timp în care să uităm tot, să fim numai noi
Şi dacă tot nu ne ajunge, putem să îl furăm.

Pe cer sunt nori pufoşi precum părul tău ciocolatiu
Şi în grădină se aşterne un covor de flori roşii,
Ca unghiile tale, a căror atingere îmi este viciu,
Iar noi ne-mbrăţişăm pe sub aşternuturile argintii.

Aş vrea să îmi fii verdele crud al primăverii,
Să îmi oferi persistenţa fiecărui crepuscul,
Să mă săruţi în serenitatea albăstrie a serii
Şi să îmi umpli fiecare atriu şi ventricul...

Aş vrea să îmi fii galbenul soarelui,
Să îmi luminezi toate dimineţile aurii,
Să mă îmbrăţişezi cu portocaliul focului
Şi să-mi arăţi fiecare dintre culorile fericirii.

Aş vrea să mă aprinzi în fiecare noapte,
Să mă chemi de la capătul lumii cu un gând,
Să mă citeşti dintr-o privire, vorbind în şoapte
Şi să mă porţi în inimă oriunde şi oricând.

Aş vrea să îmi fii dulcele curcubeu,
Podul către comoara secretă a iubirii,
Să fii scara către rai a sufletului meu
Şi împreună să trăim cele mai dulci bucurii.

10 comentarii:

  1. Ce frumos ai colorat...
    Îmi place cum ai evidenţiat portretul persoanei feminine cu ajutorul nuanţelor calde. Sau ca să spun altfel, cu ajutorul razelor cromatice ai pus în evidenţă frumuseţea feminină. Sintagma "Mă întreb dacă eşti om sau dacă eşti înger" m-a dus cu gândul la termenii de Apolinic şi Dionisiac, o confruntare între raţional şi iraţional, sau exprimă doar o incertitudine a părţii masculine, pus faţă în faţă cu frumuseţea covârşitoare.
    De asemenea, remarc dorinţa persistenţei culorilor, adică a prezenţei feminine, şi dincolo de zi "Aş vrea să mă aprinzi în fiecare noapte" dar şi dincolo de această lume, în eternitate, care este evidenţiată în ultima strofă.

    Bravo!!! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma simt de parca as fi primit o recenzie buna di partea unui critic literar. Ai dreptate in fiecare privinta, multumesc pentru cuvintele frumoase.

      Ștergere
    2. Mie îmi era dor să mai analizez poezii, aşa cum făceam în liceu... ;))
      Cu plăcere!

      Ștergere
    3. La mine se impunea o anumita viziune, ceea ce nu mi-a placut...

      Ștergere
    4. Da, cunosc...
      Din păcate nu este apreciată, stimulată puterea de imaginaţie a elevilor, ceea ce le taie motivaţia de a învăţa, le taie libertatea de a gândi. Şi ca o paranteză... mulţi sunt speriaţi şi de simplul fapt că trebuie să se prezinte, crezând că până şi aici vor greşi; se simt nesiguri. Astfel, ei sunt obligaţi să înveţe şi să ia de bune părerile criticilor de atunci - şi nu spun că sunt rele, sunt doar alte păreri - sau a celor ce au adus interpretări noi, odată cu timpul, şi pe care elevii le găsesc în foarte multe cărţi de comentarii. Eu zic că o problemă există atunci când nu ai nicio părere - ceea ce deja am observat-o la elevii din ziua de azi, deci e posibil să fie o consecinţă - sau atunci când părerea ta depăşeşte evident conţinutul operei studiate.
      Ce pot să mai spun... îmi pare rău că puţini vedem astfel de probleme şi îmi pare rău că la fel de puţini sau chiar şi mai puţini încercăm să facem ceva.

      Ștergere
    5. Da, asa este. Se limiteaza mult imaginatia si creativitatea, chiar daca scrisul ar trebui sa ofere libertate.

      Ștergere
  2. Frumoasă creaţie! Îmi place! :)

    RăspundețiȘtergere