joi, 6 iunie 2013

Ratacire

„Cea mai sigura cale de a pierde pe cineva este sa ii oferi totul.” Numai ca uneori pierzi pe cineva caruia nu i-ai oferit nimic, dar ti-a oferit totul. „Pentru orice jumatate exista o jumatate.” Dar daca noi suntem cate un intreg? Daca pierdem atat noi, cat si cealalta persoana? Si daca toti ne parasesc, daca nimeni nu ne vrea, daca nimeni nu ne observa, ce putem face? Ne simtim singuri printre semenii nostri, urlam in fata lor, plangem in sinea noastra si nimeni nu isi opreste macar privirea asupra noastra. „Suntem oameni si raul e in natura noastra.” Ori doar credem toate astea?
Deschide-ti cartea din care obisnuiai sa imi citesti predicile tale si citeste din nou, cuvant cu cuvant. Oare chiar nu observi ca te contrazici? M-am saturat de toate frazele, toate minciunile, toate acuzatiile si toate iluziile tale! Ce drept ai tu sa arati cu degetul spre mine? Priveste-ma! Sunt singur in lumea mea, e pustiu si totusi ma simt inghesuit de tot ce ai impotriva mea. Si toate acestea sub pretextul ca vrei sa ma salvezi! Ca vrei... sa ma iubesti!
Nu, iarta-ma... te rog sa ma ierti! Stiu ca nu ai cum sa ma crezi ori sa ma intelegi. Am jucat tenis pana cand mingea a parasit suprafata de joc si nu am realizat ca loveam orbeste cu rachetele unul in altul. In final, traumatismele si vanataile si-au lasat amprenta – am ramas doi desfigurati, doi straini care nu se mai recunosc, doua fiinte amorfe si insipide cu amintiri regretabile despre geneza lor atroce... Dar nu trebuie sa cedam, sa disperam... timpul e irepetabil si necrutator; de ce l-am lasa sa se bucure de esecul nostru? Inca nu e prea tarziu...
„E usor sa iubesti, dar mai greu sa fii iubit”... tu spui ca iubesti, dar iubesti „un profitor si un ciudat perfectionist”. E usor sa il iubesti? Sau iti este usor sa il acuzi, tocmai pentru ca il iubesti? Ti-ar fi mai usor sa il urasti, dar ura nu se naste tot din iubire? De fapt, nu, iubirea este eterna. Nu-i asa? M-ai intrebat candva unde se duc secundele care au trecut, iar eu nu ti-am inteles intrebarea... si m-am grabit sa iti explic cum functioneaza timpul... insa acum astept sa imi explici tu: „te iubesc” – la ce timp este?
Imi pare rau, iar nu ma intelegi. Nu te lasa orbita de sensul cuvintelor mele. Judeca-le, dar nu te acoperi cu ele. Nu iti inchipui ca stii totul, caci nu stii nimic. Te invit sa te invelesti cu singuratatea si durerea mea. Iti va fi frig la inceput, dar te vei incalzi mai tarziu, cand vei razbate pana langa mine. Patul meu este cam tare, caci nu sunt obisnuit cu somnul. Insa ne va primi bucuros, gata sa ne afle povestile si sa le incrusteze in asternuturile sale, litera cu litera. Eu sunt gata sa imi las imaginatia libera in realitate. Tu esti gata? De fapt, tu unde esti?
„Ai grija ce iti doresti, caci s-ar putea sa se intample.” Presupun ca daca te-am respins suficient, ai reusit sa pleci. Imi pare rau ca nu te-am ascultat. Nu era nimeni obligat sa reuseasca sa spuna totul in doua cuvinte, asa cum fac eu. Nu am avut rabdare sa te ascult. Nu am avut rabdare sa te inteleg. Nu am avut rabdare sa te accept. Te-am respins... Oare m-ai crezut? Eu am crezut ca tu ai crezut si am renuntat...
De fapt, nu, nu eu am renuntat. Tu ai fost cea care a renuntat. Da... si ce te mai laudai ca ma vei salva! Dar de ce? Ce am facut sa merit asta? Ce te-a facut sa crezi ca o lumanare si cateva rugaciuni vor alunga intunericul din lumea mea? Cine ti-a spus ca poti citi din cartea ta unicul adevar si ca el ma va face sa ma schimb? Si de unde stiai tu care era calea cea dreapta pentru mine? Iar daca ai vrut sa ma salvezi, de ce ma condamni acum? Si unde esti? De ce ai renuntat? Sau de ce m-ai lasat sa te fac sa renunti?
Acum imi dau seama ce am facut... nu meritai sa iti rup aripile, sa iti frang inima si sa iti ucid sufletul. Degeaba iti caut acum privirea blanda si intunecata de secretele durerii tale... Nu mai am cum sa iti ating pielea catifelata care tanjeste sa fie mangaiata si sarutata... As vrea sa iti sfarsesc indelungata si nemeritata suferinta si sa iti cersesc iertarea. Sa fiu alaturi de singurul suflet ce mi-a purtat vreodata greutatea iubirii sincere si sa simt cum bate o inima numai pentru mine. Sa ma asez la pieptul tau si sa uit de tot si toate... sa fii ingerul meu, asa cum ti-ai dorit.
Oare trebuie sa ma rog la stele si la Luna sa imi scoata in cale acest inger cu privire blanda? Pentru ca apoi vreau sa il strang in brate si sa ii soptesc ca am fost cel mai crud om de pe pamant pentru ca nu i-am acordat increderea mea in totalitate si nu mi-a fost mila de el si nu l-am iubit... imi pare rau ca am fost atat de sarac in cuvinte si in sentimente. Ii voi ridica un altar sa ii aminteasca de remuscarile mele si sa ii spuna cat de mult il apreciez si il pretuiesc pe acest inger. Insa ar aprecia el, oare?
Ai mai vrea tu ceva de la mine, dupa tot ce s-a spus si tot ce s-a facut? Ai mai putea crede ca cel care nu iti merita iubirea te poate iubi? Ai mai putea simti ceva pentru profitorul ciudat si perfectionist care spune totul prin doar doua cuvinte? Ai putea uita cat de mult vrei sa ma urasti? Si ti-ai lasa vreodata inima libera sa ma iubeasca? Ori a fost totul o simpla greseala? O simpla... ratacire?

18 comentarii:

  1. Acel "el" despre care tu vorbesti aici la persoana I... Sunt curioasa de ce acum respinge iubirea pe care o voia odata asa mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca ai facut o confuzie pe parcurs, pentru ca sigur nu asta reiese din text...

      Ștergere
    2. Presupun ca daca te-am respins suficient, ai reusit sa pleci. Imi pare rau ca nu te-am ascultat. Nu era nimeni obligat sa reuseasca sa spuna totul in doua cuvinte, asa cum fac eu. Nu am avut rabdare sa te ascult. Nu am avut rabdare sa te inteleg. Nu am avut rabdare sa te accept. Te-am respins...

      De aici am inteles eu asta.

      Ștergere
    3. In comentariul tau ai mentionat cuvantul "acum"... acel paragraf se refera la trecut :)

      Ștergere
    4. Ideea era de ce a respins iubirea, nu cand a facut-o.

      Ștergere
    5. Probabil din acelasi motiv din care l-a acuzat si renegat si ea...

      Ștergere
    6. Ciudata treaba asta cand doi oameni se resping reciproc desi se iubesc.
      Se pare ca e adevarata faza ca uneori iubirea nu e de ajuns.

      Ștergere
    7. Ce te face sa crezi ca se iubesc? :)

      Ștergere
    8. "tu spui ca iubesti, dar iubesti „un profitor si un ciudat perfectionist”. E usor sa il iubesti?" - asta arata ca ea iubeste (sau cel putin asa spune)

      "Sa fiu alaturi de singurul suflet ce mi-a purtat vreodata greutatea iubirii sincere si sa simt cum bate o inima numai pentru mine."(iar asta arata ca si el iubeste desi la final spune ca a fost sarac in sentimente...)

      Ștergere
    9. Eu nu cred ca poti jigni persoana pe care o iubesti sau invers, ca poti iubi persoana pe care o jignesti. A fi sarac in sentimente nu prea inseamna a iubi si a constata ceva nu prea inseamna o declaratie de dragoste. Cred ca exista o legatura, dar nu este suficienta sa o poti numi iubire.

      Ștergere
    10. Poti jigni persoana pe care o iubesti. Din inconstienta, nervi, suparare. Apoi urmeaza regretul si vinovatia.
      Uite un exemplu: spre rusinea mea eu mi-am jignit odata parintii, dar asta nu inseamna ca nu ii iubesc.
      Si pe caine il jignesc cand ma enerveaza :))

      Ștergere
    11. Stiam ca vei expune aceasta situatie. Insa ceea ce spui la nervi ori in gluma nu are aceeasi valoare atunci cand repeti constant acel lucru... acolo nu mai sunt nervi si nu mai este amuzant. Iar regretul si vinovatia nu au mereu de-a face cu greseala in sine, cat si cu orgoliul cuiva ori interesul de a fi iertat.

      Ștergere
    12. Orice gluma e un spin invelit in vata..

      Ștergere
  2. Oamenii care se contrazic si nu recunosc sau care repeta greseli, mi se par absurzi. Nu ai cu cine vorbi, oricate dovezi le-ai aduce, dar vor sa scape basma curata in loc sa recunoasca greseala. Probabil au impresia ca totul se trece cu vederea...
    Cei care considera ca stiu totul despre o persoana si ceea ce ar avea nevoie desi nu a discutat cu ea doar de cateva ori si nici nu demonstreaza ca le pasa, nu am sa-i inteleg nici pe ei. Si poate nici tu nu te cunosti prea bine, dar se pare ca te cunosc altii mai bine decat tine. ;))
    Se mai pare ca unii isi manifesta asa-zisa iubire extrem de bizar. Iubesc, dar de fapt urasc sau ambele. A repeta greselile in iubire este cel mai grav. Asta ma face sa cred ca respectiva persoana nu stie ce vrea si a confundat iubirea cu altceva sau stie ce vrea - urmareste ceva diabolic si se intelege de ce sentimentele nu sunt suficient de mari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, unii oameni au impresia ca dupa o ploaie de rautati, se sterge totul cu un zambet si doua cuvinte frumoase.
      Nu stiu daca nu ne cunoastem pe noi insine prea bine sau doar ne este frica de ce-am putea afla... dar sunt multi cei care au impresia ca ne cunosc foarte bine si chiar si mai multi cei care au impresia ca doar ei ne cunosc pe noi, nu si invers.
      Este interesanta concluzia la care ai ajuns - o persoana care pare sa nu stie ce vrea poate urmari un plan diabolic sub pretextul unei iubiri... bizare. Sigur, sentimentele nu sunt suficient de mari si amandoi au aceleasi ezitari si contradictii... dar faptul ca nu renunta iti da de gandit :)

      Ștergere
  3. Oamenii ar trebui sa stea mai mult - sa indure, sa ierte si mai presus de orice, sa iubeasca. Da, sa iubeasca - pentru ca atunci cand iubesc, oamenii sunt ei insisi - frumosi, egoisti, mandri.. O lume intreaga sta ascunsa in ei si doar cand iubesc au ocazia sa descopere cine sunt cu adevarat.

    - eu cred in o mie si o suta de sanse, doar sa iubesti - poate sunt prea naiva si intelegatoare, insa nu iubesti si nu poti iubi orice persoana..
    Spunea cineva ca flacarea Iubirii arde o singura data cu toata intensitatea de care poate da dovada acea flacare, iar daca e sa se stinga la un moment dat, a doua oara cand va fi reaprinsa va lumina, dar la o intensitate medie sau chiar slaba.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oamenii ar trebui sa faca multe, dar nu le fac, din diverse motive... si poate cel mai trist este ca nu inteleg de ce ar trebui sa faca acele lucruri, avand impresia ca pot face altele mai bine.

      Sigur, sunt multe sanse sa iubesti, dar sunt mai putine sanse sa fii si iubit/a. Iar cine spunea ca flacara reaprinsa are o intensitate mai mica avea dreptate. Ceea ce a ars deja nu mai poate arde mult timp si nu mai poate genera aceeasi caldura...

      Ștergere