luni, 8 aprilie 2013

Exercitiu de Imaginatie

Sa ne imaginam ca ieri este astazi si astazi este maine. Tot ce am facut sau vom face „azi” se va regasi intre amintirile noastre „maine”. Poate ca ceea ce planuiam „ieri” sa facem „azi” va fi doar un repros sau un regret „maine”. Poate ca ceea ce am facut „azi” nu va mai parea o idee atat de buna „maine”. Daca „azi” este „maine”, putem justifica toate actiunile noastre? Sau vom alege sa uitam totul, la fel ca in cazul altor intamplari de „ieri”?
A spune „adio” zilei de „ieri” si a o imbratisa pe cea de „azi” este totuna cu a spune „adio” zilei de „azi” si a o imbratisa pe cea de „maine”. Sigur, ar putea fi gresit sa spui „adio” prezentului in asteptarea viitorului, dar cu ce ar fi mai gresit decat sa spui „adio” prezentului in amintirea trecutului? „Timpul curge intr-un singur sens, trecutul e istorie, viitorul e mister iar prezentul e un dar”. Din trecut ar trebui sa invatam pentru a nu repeta greselile in prezent, iar prezentul ar trebui sa fie cat mai pe placul nostru pentru ca si viitorul sa „sune bine”. In realitate, totusi, rareori se intampla asa.
In trecut, oamenii aveau stiinte, arte, spiritualitate si chiar divinitate. Respectau parerile celor mai invatati decat ei, se supuneau legilor si normelor chiar si atunci cand acestea erau impuse de tirani si cu toate acestea, aveau parte de progres. Un progres lent, intins pe mii de ani, dar cuantificabil. Pentru ca fiecare contact al omului cu mediul inconjurator a generat intrebari, raspunsuri, nevoi, probleme si solutii, iar fiecare contact al omului cu sinea lui sau semenii sai a generat aceleasi lucruri, poate chiar si altele. Rezultatele sunt tot ceea ce ne inconjoara in zilele noastre si felul in care suntem noi ca persoane.
Din Epoca de Piatra la Renastere si pana in momentul de fata, piatra a luat diverse forme care sa slujeasca intereselor omului: la inceput simple unelte de baza, au ajutat omul in muncile lui; apoi sculpturi incredibile au luat nastere din piatra sub iscusinta sculptorilor, delectand privitorii secole intregi; in prezent, piatra serveste in principal la constructii diverse – cladiri, infrastructuri, complexuri, monumente si edificii.
Din Epoca Metalelor la Revolutia Industriala si pana in prezent, metalele au primit si ele diverse forme si intrebuintari: la inceput, ustensile grosolane ori podoabe simple, au servit oamenii in diverse scopuri, inclusiv in societate; apoi au devenit arme redutabile sau protectori nelipsiti, bijuterii sau insemne nobiliare, precum si masini si infrastructuri, atat mobile (trenuri, automobile, vapoare, avioane) cat si imobile (uzine, cladiri etc); in prezent, metalele sunt des utilizate in aparatura electronica si electrocasnica atat de intalnita in lumea civilizata, dar si in alte domenii ale tehnologiei.
De dinainte de Iisus, Buddha sau Mahomed, la Cruciade si Inchizitie, pana in prezent, oamenii au avut divinitati carora se inchinau si pe care le respectau sau aveau grija sa fie respectate. Le aduceau ofrande si jertfe, le construiau temple, moschei si biserici, le inchinau vietile lor in pustietate sau printre oameni, propovaduind cu forta sau cu dragoste cuvintele lor. Tot ce era sacru sau sfant trebuia mentinut astfel. In prezent, putine religii mai respecta intocmai traditiile si cutumele. S-ar putea spune ca religiile nu au tinut pasul cu progresul umanitatii. Dar religiile sunt ale oamenilor, asa ca o astfel de ipoteza ar fi invalida, cu exceptia cazului in care insasi oamenii nu au dorit ca religiile sa se adapteze noilor conditii.
In prezent, oamenii au inca stiinte, arte, spiritualitate si chiar divinitate. Dar au si tehnologie, economie, politica, industrie, interese... Stiintele au servit progresului umanitatii. Au vindecat boli, au condus omul pe Luna si in adancurile Pamantului, au creat mijloace de comunicare si transport rapide, tehnologii utile, specii de plante si animale noi. Dar tot ele au creat arme, otravuri, energie, stres, poluare, incalzirea globala, exploatarea excesiva a resurselor. Artele infatisau viziunea omului in diferite aspecte, dar in prezent devin tot mai indecente sau mai abstracte. Spiritualitatea oamenilor includea foarte multe elemente transcedentale, insa in prezent, este tot mai des ignorata, oamenii bazandu-se pe material si tot ceea ce pot atinge si poseda. Divinitatea era la inceput o forma de ajutor, oamenii implorand zeii sa ii ocroteasca si sa ii ajute. In prezent, divinitatea este vazuta numai prin intermediul religiei, iar religia pare un set de constrangeri si reguli ancestrale pentru care nu mai depune nimeni eforturi sa le respecte.
Identitatea oamenilor nu mai este stabilita doar de familia din care provin, educatia pe care au primit-o, religia careia apartin sau rolul lor in societate. Limitele eticii nu se mai aplica nimanui, caci libertatea confera tuturor drepturi. Oamenii nu mai sunt doar un nume, o minte, un supus al divinitatii, un cetatean, un adult sau un minor... fiecare individ se considera diferit, la fel ca restul. Iar tendinta oamenilor este spre progres individual – fiecare se considera mai bun, mai special, mai greu de impresionat ori egalat. Si cum sa devina mai interesant daca nu folosind un limbaj obscen si adresand jigniri semenilor lui „inferiori”?
Competitia incepe devreme si pentru multi se termina inainte ca ei sa fie constienti de ea. Copiii din trecut aveau povesti si imaginatie. In mainile lor, orice obiect se putea transforma in orice doreau, iar in ochii lor, orice loc devenea un taram magic, o lume doar a lor. Broastele se transformau in printi, betele deveneau sabii, casele din copaci erau palate fermecate si fiecare copil avea puteri supranaturale. Copiii din prezent au o varsta intotdeauna cu mai multi ani decat in acte, o tigara ascunsa pe undeva pentru a fi fumata in tihna, o sticla in mana care sa le tina companie in momentele dificile, relatii romantice bazate pe sex, sfaturi pentru „relatia perfecta” si impresia ca „le stiu pe toate si le-au vazut pe toate”.
Copiii devin adultii care, la randul lor, dau nastere altor copii. Conflictul dintre generatii se accentueaza pe masura trecerii timpului. Daca in trecut copiii se considerau neintelesi de catre parinti, in prezent nu au cu cine sa se confrunte, pentru ca parintii nu mai participa activ in cresterea si educatia copiilor lor. Astfel, copiii ajung sa caute ajutor la prieteni, pe internet sau din alte surse nu tocmai benefice. Identitatea lor se stabileste in functie de modelele promovate de societate, modele care sunt rareori exemple de eminenta. Astfel, apar mereu copii neintelesi care cresc in adulti nonconformisti care genereaza intregi curente si culturi ale personalitatii, instruind cu sau fara intentie oamenii sa le copieze (sau chiar sa isi asume) identitatea. Din fericire, exista destule optiuni pentru a nu se repeta acelasi tipar. Insa chiar si asa, se simte absenta originalitatii.
S-ar putea spune ca dupa atatea mii de ani de evolutie si progres, este extrem de dificil sa inovezi. Viata poate avea mii de trasee, dar destinatia este aceeasi: moartea. Nu conteaza ca esti familist convins sau cel mai atroce criminal, iti vei gasi si tu sfarsitul. Cariera poate urma si ea mii de optiuni, dar nici ea nu poate continua prea mult. Fie ca esti seful celei mai mari companii sau pur si simplu servitorul altora, candva te vei retrage, intr-un fel sau altul. Religia poate fi construita in jurul oricui, dar nu exista religie care sa iti asigure viata vesnica sau lipsita de griji pe Pamant. Majoritatea insa iti promit o existenta imateriala continua plina de bucurie si fericire. Artele pot fi si ele diverse si pot infatisa cele mai curioase idei ale oamenilor, dar in final, criticii vor gasi ceva de obiectat. Fie ca esti cel mai talentat poet sau cel mai fals cantaret, se va gasi cineva care sa refuze sa iti aprecieze operele fie doar pentru ca asa vrea el. Stiintele sunt si ele numeroase si pot raspunde celor mai multe intrebari ale oamenilor, dar sunt limitate de oamenii care le practica sau invata. Fie ca vrei sa afli unde se ascunde Dumnezeu sau daca mai exista viata in Univers, trebuie sa primesti un semn pentru a putea fi sigur. Altfel, stiintele se contrazic pe masura ce evolueaza. Pamantul, de la o intindere plata din centrul Universului, a ajuns o planeta elipsoida care graviteaza in jurul Soarelui, o stea din galaxia Calea Lactee, situata in Grupul Local din Universul cunoscut. Si contrar tuturor asteptarilor, apa a existat si pe Luna, si pe Marte... si este foarte posibil sa fi existat si pe alte planete, asa ca existenta ei nu garanteaza neaparat si existenta vietii. Si de ce ar trebui ca viata din Univers sa fie la fel ca cea de pe Pamant, iar oamenii sa fie dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu? In fond, diavolul insusi a fost candva un inger...
Toate acestea ne fac sa ne gandim ca, de fapt, astazi este maine. Ieri, azi era maine. Maine, azi va fi ieri. Dar astazi, maine si ieri nu pot fi tot azi. Daca omul a renuntat la imaginatie sau imaginatia l-a parasit, este greu de spus. Insa fara imaginatie fiecare zi e doar o zi. Fara imaginatie, omul nu ar fi putut crede ca Dumnezeu se ascunde in nori, iar ca Pamantul este centrul Universului. Ar fi ramas cu intrebari vesnice despre identitatea si originea lui. Habar nu ar fi avut ca Hamlet isi punea vesnica intrebare existentiala sau ca Dumnezeu l-a creat pe Adam din tarana. Nu ar fi crezut niciodata ca Noe a construit o arca pe care a salvat omenirea din Potop sau ca Atlantida asteapta undeva sub ape sa fie descoperita. Nu l-ar fi cunoscut pe fiul zeilor si cel mai puternic om, Hercule si nu ar fi invatat ca cei mici si slabi se pot opune celor mari si puternici precum au facut Robin Hood sau Cei Trei Muschetari.
Toate sunt insa istorie. Ce a fost ieri nu mai este azi, iar daca in trecut oamenii si eroii aveau putine lucruri in comun, eroii zilelor noastre sunt cat mai apropiati de oameni si cat mai asemanatori lor. Daca Icar zbura cu aripi facute de mana lui, oamenii zboara astazi cu avioane construite de masini industriale construite de alte masini industriale si tot asa. Calul Troian a fost inventia care a ajutat la distrugerea Troiei in antichitate. In prezent, e nevoie doar de un tanc pentru a distruge un oras. Submarinul capitanului Nemo sau insula lui Jem Tankerdon si Nat Coverley erau capodopere exclusiviste create de genii ale stiintei si alimentate de energie alternativa. Astazi circulam cu masini sau folosim telefoane care se alimenteaza cu energie fara a fi nevoie de a folosi nici macar un cablu de alimentare sau un manual de instructiuni. Noe a trimis un porumbel in lume pentru a afla daca apele s-au retras. In prezent, mii de sateliti supravegheaza constant planeta si spatiul si transmit informatiile oricui dispune de o conexiune la Internet. Zeii din Olimp il trimiteau pe Hermes sa livreze rapid depesele. Astazi totul se afla la o singura apasare de buton distanta.
Pentru orice problema exista o solutie. Dar in ciuda faptului ca totul tinde spre minimizare si facilitare, oamenii sunt din ce in ce mai nemultumiti. Nu primesc cadourile pe care si le doreau, slujba pe care o au este o corvoada, prietenii lor nu se dovedesc a fi asa cum ii considerau, familia este rareori cea potrivita pentru ei, educatia este inutila si orice relatie se sfarseste cu cel putin un „te-ai schimbat, nu te mai recunosc”. Oamenii incep sa se limiteze tot mai mult la material, dar – paradoxal – isi petrec tot mai mult timp in mediul virtual. Vor sa devina cei mai bogati oameni in viata sau cele mai bogate caractere in online. Vor sa aiba cea mai frumoasa sotie in carne si oase sau cele mai multe aventuri in jocurile erotice. Vor sa conduca cea mai rapida masina de pe Pamant sau sa fie cei mai buni soferi de pe Internet. Vor sa aiba cei mai buni prieteni in viata sau cei mai multi prieteni pe site-urile de socializare. Vor sa fie cei mai iubiti membri ai familiei sau sa aiba cei mai multi fani. Vor sa isi apere tara sau vor sa isi creeze cea mai mare populatie in jocurile online.
Totusi, oamenii comunica tot mai putin. E-mail-uri, mesaje instant, mesaje text, comentarii, like-uri, toate sunt usor de compus si transmis in mediul virtual. In fata altora, insa, cuvintele vin mai greu. Zambetul devine din expresie a amuzamentului sau bucuriei o expresie a stanjenirii. Se recurge apoi la aceeasi comunicare virtuala si nu putine sunt situatiile in care un grup de persoane comunica tot prin intermediul mesajelor scrise, desi se afla in aceeasi incapere sau chiar la aceeasi masa. Prietenia este mai stransa daca prietenii impartasesc fotografii si conversatiile lor stupide pe site-urile de socializare. Sentimentele arata mai frumos cand sunt insotite de emoticoane si nu de sarutari sau imbratisari. Care este cel mai rapid si sigur mod de a incheia o relatie daca nu printr-un SMS? Iar daca vrei sa ai succes in orice ai face, trebuie neaparat sa anunti pe toata lumea din lista ta de prieteni ca urmeaza sa faci ceva ca ei sa te incurajeze si sa te sprijine virtual.
Sa nu ne mai imaginam ca ieri este astazi si astazi este maine. Se pare ca „ieri” nu prea are nimic in comun cu „azi”, iar „maine” se anunta a fi mai rau analizand starea lucrurilor. Daca toti filosofii, pictorii, scriitorii, sculptorii, savantii si alti oameni care au influentat omenirea nu si-ar fi folosit imaginatia, tot ceea ce se afla astazi in lume fie nu ar fi existat, fie ar fi aratat cu totul altfel. Desigur, inovatia inca exista si progresul continua. Dar este oare utila aceasta artificializare a vietii oamenilor? Toate aceste masini si aparate doar ii ajuta pe oameni? Sau nu cumva vor ajunge oamenii la fel de inspirati si spirituali precum masinariile pe care le creeaza? „Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire” a fost facut inainte? sau inapoi? Daca totul este plictisitor si nimic nu ne mai impresioneaza, ce mai este realitatea daca nu simplul exercitiu de imaginatie al celor care doar visau sa traiasca in lumea in care traim noi?

4 comentarii:

  1. Lumea este in continua schimbare, dar de noi depinde incotro apucam.
    De obicei, omul nu se multumeste cu ceea ce are si doreste sa tot evolueze. Ok, pe de o parte sunt de acord, insa cred ca dorinta aceasta de a avea mai mult si mai mult ne poate transforma in monstri. Nu mai stim sa ne oprim sau cand sa ne oprim, iar tot ceea ce am construit cu mintea si cu mainile noastre poate duce la autodistrugere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu ce ai spus. E ciudat cum "prea mult" poate conduce la "nimic" :)

      Ștergere
  2. interesantă abordarea ta!
    Personal, cred că ar trebui să ne gândim pur și simplu la ce este.. să nu trăim nici în trecut și nici în viitor... ci în prezent :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Dar nu trebuie sa ne gandim doar la ce este, cel putin nu dintr-o perspectiva exclusiv realista. Putem trai in prezent atat in realitate, cat si in imaginatie :)

      Ștergere