marți, 18 decembrie 2012

Uitare

Ai picat aici, in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Ti-ai spus ca ai avut ghinion si te-ai incurajat ca te vei descurca. Apoi ai inceput sa observi problemele. Sa cauti motivele. Sa analizezi cauzele. Sa intelegi consecintele. Sa descoperi incidentele. Sa iti pui intrebarile. Sa astepti raspunsurile. Sa ramai cu ecourile...
Te-ai nascut si nu mai poti schimba asta. Nu mai poti uita ce stii. Nu mai poti sterge amintirile, trecutul, istoria sau chiar secunda care tocmai a trecut. Te invinovatesti ca nu ai trait pana acum, dar poti trai de multe ori... insa retine ca numai o data poti muri. Sfarsitul, tragic sau fericit, anticipat sau brusc, lin sau violent, este unic, punctul final pe traseul vietii tale. Uneori il astepti, ti-l doresti, dar nu vine. Iti spui ca altii care merita sa traiasca se duc, iar tu ramai in locul lor, desi ti-ai fi dorit sa nu existi. Dar asa este, odata ce ai intrat, trebuie sa ramai pana la capat. Insa capatul nu este neaparat cel pe care il cautai.
Singur in mijlocul multimii sau singur in mijlocul desertului nu inseamna nimic pentru tine, nu exista diferenta. Nu ai avut niciodata prieteni adevarati si ai aflat ca Mos Craciun nu exista atunci cand altii se laudau cu ce au primit de la el iar tu il asteptai in fiecare an degeaba. Ai fost invatat ca valorile morale nu sunt cu nimic mai presus decat cele materiale fiindca nu te ajuta la fel de mult, ca familia poate fi la fel de rea ca necunoscutii care te batjocoresc si ca poti ajunge mai jos decat cei pe care ii ajutai sa se ridice. Cum ai ajuns aici nici tu nu stii, dar stii sigur ca nu aici ti-ai fi dorit sa fii...
Chiar daca nu stii de ce traiesti asteptand sa mori si inca nu ai aflat multe dintre raspunsurile pe care le cautai, uneori te agati cu dintii de viata. Te lupti si tragi de ea in speranta ca va fi mai bine, ca se va schimba ceva. S-ar spune ca te temi de sfarsit, chiar daca de cele mai multe ori il astepti cu nerabdare. Ai chiar atat de mult curaj sa il infrunti? Sau nu cumva tocmai teama te impinge catre el? Sfarsitul este inevitabil, orice viata isi afla moartea si totul este efemer, asa ca de ce te-ai teme de el?
Se spune ca pentru a invinge teama, trebuie sa o infrunti. Insa deznodamantul temerilor este intotdeauna altul. Uiti sau fugi de teama pana cand o afli sau te afla din nou... iar cand trebuie sa o infrunti, se presupune ca iti vei gasi echilibrul. Dar de cele mai multe ori, gasesti sfarsitul. Iar sfarsitul temii este uitarea. Si moartea se transforma in uitare, la fel ca teama...

8 comentarii:

  1. Adevaru-i ca de multe ori incercam sa ascundem realitatea, dar intr-un fel ne mintim. Toti constientizam ca avem un sfarsit si astfel incercam sa ne facem viata mai buna - macar atat, insa se intampla ca nici macar viata, care este unica, nu o putem face asa cum ne-o dorim si atunci ne dam seama ca prietena ne este doar suferinta.
    Toti suntem in goana dupa fericire si de preferat este sa reusim sa avem cat mai multe momente frumoase.
    Sfarsitul este inevitabil, dar noi cei din prezent am putea evita un nou inceput, insa de cele mai multe ori nu se intampla asa. ;))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am inteles ultima fraza.
      Incercam sa ascundem realitatea tocmai pentru ca ne face sa suferim. Daca am invata sa o acceptam ne-ar fi mult mai bine, insa cei mai multi dintre noi s-au obisnuit sa se planga si sa aiba frustrari astfel incat sa isi motiveze cumva actiunile si deciziile.
      Momentele frumoase nu sunt apreciate la justa lor valoare pentru ca vin in cantitati mici, insesizabile, dupa ce mult timp il petrecem in chinurile mai mult sau mai putin inchipuite ale realitatii.

      Ștergere
    2. Viata inseamna suferinta, iar ca sa scapam de ea, ar insemna sa nu ne mai nastem. Asadar, noi cei din prezent am putea evita un nou inceput, adica sa incetam a mai da viata, dar stim bine ca nu prea se intampla asa. Insa ar putea fi o modalitate prin care am opri suferinta. Sau vorba ta, sa invatam sa o acceptam, sa invatam a o suporta, pentru ca de evitat este mai greu.
      Ar fi multe de spus pe tema asta.

      Si da, momentele frumoase sunt prea putine si chiar ma gandeam, daca ar fi sa punem in balanta fericirea si suferinta, oare de care dintre ele avem parte mai mult in viata? Eu cred ca suferinta. Dar poate ca depinde si de viata pe care o ducem..

      Ștergere
    3. Viata nu inseamna suferinta, sa nu exageram. Viata inseamna multe lucruri si chiar daca unii isi doresc sa nu fi existat, nu pot nega ca ar fi fost trist sa nu existe iar altii sa se bucure de viata in locul lor. Si de ce sa luam noi dreptul la viata celor care ar urma? nu putem decide noi in locul lor. In cel mai bun caz, putem decide daca am fi sau nu potriviti pentru a fi parintii lor, dar altfel nu avem voie sa decidem cine moare si cine traieste.
      Nu cred ca momentele frumoase sunt prea putine, ci doar au mai mica influenta decat celelalte. Momentele nefericite au un impact mai mare asupra noastra. Si nu depinde de viata pe care o ducem, depinde de firea fiecaruia dintre noi si de perceptia lui asupra vietii. Poate ca tu duci o viata care nu iti place deloc, dar care pentru altul ar fi de vis.

      Ștergere