luni, 19 noiembrie 2012

Bizar

Un ochi ma priveste din varful lamei unui cutit proptit intre doua carti. Privesc la dara de sange lasata pe maner si prelinsa pe masa, dar nu inteleg: cum naiba s-a cocotat tocmai in varful lamei? Insa nu am timp sa ma mir prea mult, pentru ca un deget doarme invelit cu o ureche pe coltul mesei. El cum a mai ajuns acolo? Si cine l-a invelit?
Orologiul a luat-o razna: limbile i se invart invers si suna la fiecare jumatate de ora, scotand un cuc ragusit din colivia prafuita. O mana se leagana pe una dintre pendule, razand copios. Dedesubt, o ciuperca se plimba la brat cu nasul. Ciudata pereche, a naibii de ciudata! Chiar si buzele rad, ele care dintre toate, arata cel mai straniu fara chipul pe care erau ancorate! Insa chipul e aruncat intr-un cuier, asteptand sa devina masca oricui ar fi interesat de el. Ma uit in jur si incerc sa mai observ ce se intampla, dar nu pot. Vederea imi este obturata de o pereche de aripi care poarta inima. Cine naiba i-a dat drumul din colivie? Nu stia ca face prapad cand scapa?
Maxilarele incearca sa citeasca o poveste urechii somnoroase, dar e prea multa galagie in jur si cartea pe care o citesc este doar cu ilustratii. Un deget incearca sa ajunga la intrerupator si sa stinga lumina, dar ochiul de pe candelabru arunca toate margelele in el. Limba incearca sa faca putina ordine, dar e obosita si coplesita de mizerie si nu reuseste decat sa starneasca rasete in cor. Un plaman pluteste intr-un nor de fum pe langa candelabru, razand de ficatul care zace intr-o balta de alcool langa usa. Craniul jupuit dezaproba. Chiar si sprancenele din biblioteca se incrunta vazand aceste scene abominabile!
Caut conexiunile si in curand, totul imi este clar: creierul zace pe dulap. E bolnav de cativa ani si ceilalti il cam ignora. De data aceasta se pare ca au reusit sa il scoata din peisaj, pentru ca sta ghemuit si tipa de spaima. Alte doua degete canta la chitara, incercand sa rupa corzile. Sinistra compozitie smulge aplauze picioarelor. Evident, doar lor le putea place sunetul grotesc! Cateva coaste, urmand exemplul, bat intr-o toba veche si prafuita. Sub ea zace inert stomacul, satul de tot ce se intampla in jur. Dar cel mai curios este ca toate acestea nu mai sunt legate de nimic. Sangele danseaza pe podea, vibrand cu fiecare zgomot. Si crima este completa, caci sufletul e doar un abur ce pluteste in incapere, cautand iesirea din acest spectacol bizar.

34 de comentarii:

  1. Un om care asteapta sa fie salvat. Are nevoie ca sufletul sau sa fie scos din acel haos, sa se reintregeasca, dar stie ca nu ar putea decat cu ajutorul cuiva (trebuie sa fie persoana potrivita), pentru ca acum este inert. Cineva trebuie sa deschida usa pentru a se elibera. E un suflet ratacit, dar care doreste sa isi gaseasca locul. Ar putea fi din nou un om complet doar atunci cand va fi cu adevarat inteles!

    Eu cam asa am interpretat :) Daca nu este asa, sper macar sa fi fost pe aproape ;))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este si asta o idee, dar nu ai fost pe aproape fiindca nu ai fost atenta la detalii: e o crima, pe cine vrei sa mai salvezi? pe narator? poate chiar el este ucigasul, de unde stii?

      Ștergere
  2. Un tablou prea trist pt o zi atat de intunecata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar ca e bizar textul, dar mai incerc! ;)) Sper sa nu-l fac si mai bizar decat este!

    Pare ca este altcineva care priveste in acea camera si incearca sa isi explice ce se intampla. Daar, nu cumva este acelasi om, iar acum este mort, doar ca nu intelege ca toate acele parti ale corpului de fapt ii apartin. El nu isi da seama ca a fost ucis. Dar de cine a fost ucis si de ce?!.. ma tem ca nu pot sa imi explic. Sau nu cumva chiar el a facut asta? S-a sinucis! Si daca da, ce motiv a avut ca sa faca asta?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu esti buna ca detectiv :)) Sinuciderea nu inseamna crima, iar daca ar fi fost acelasi om, nu si-ar fi vazut sufletul plutind in aer. Dar e bine ca ai imaginatie, nu pot contesta asta :)

      Ștergere
    2. Moartea este criminalul omului! :)
      Nu exista un criminal fizic in toata povestea aceasta..

      Ștergere
    3. Dar moartea nu ii taie in bucati pe oameni. Totul se ascunde in detalii si ai dreptate, nu exista criminal fizic in aceasta povestire, dar nu este ceea ce spui tu.

      Ștergere
  4. O crimă brutală, o imagine însîngerată - cineva a ciopîrțit un trup în bucăți, iar sufletul e prins în capcană și încearcă disperat să se salveze...va reuși? nu va reuși? Ajută-l...

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragostea neimpartasita e ca un acid ce degradeaza totul. Trupul, a fost descompus de acest acid, iar sufletul, nemuritor fiind, ramane indurerat cautand iesirea spre un loc unde s-ar putea vindeca...am zis sa interpretez si eu in felul meu, vazand ca s-a mai facut asta:)).....foarte frumos scris...am admirat intotdeauna oamenii care au talentul de a se exprima in felul asta prin cuvinte, si tu chiar ai talent. felicitari!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si interpretarea ta este foarte frumoasa. Multumesc pentru complimente :)

      Ștergere
  6. Ne intelegem perfect! Fiecare vorbeste despre altceva! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, probabil. Insa dupa cum observi, nu esti singura Laura pe aici, de aceea am intrebat...

      Ștergere
  7. Sincera sa fiu, nu am inteles prea multe din aceasta postare. Astept lamuriri. Treaba cu ,,fiecare intelege ce vrea'' nu ma multumeste! Oricum ma bucur ca n-a mai fost Dumnezeu amestecat in toata povestea asta. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci ne cunoastem. Vei primi lamuriri curand, urmeaza o continuare.

      Ștergere
  8. Aaaaaa... Da! Am inteles acu'. Eu sunt lupul care-si schimba parul des. Am renuntat la ,,jurnalul unei calatorii fericite'' pt. ca postarile dovedeau contrariul... :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Imaginile si denumirile sunt altele, esenta e aceeasi.

    RăspundețiȘtergere
  10. E posibil ca trupul mutilat sa fie un alter-ego?

    RăspundețiȘtergere